Ceaţa se ridica în fiecare dimineaţă pe la şapte, şapte şi jumătate devenind tot mai puţin umedă şi cedând tot mai mult teren razelor din ce în ce mai intense ale soarelui. Iarba mirosea din nou când a mere coapte când a un pic de vanilie. Eram în Kaibarupai undeva în Guyana. Când scriu cvântul "undeva" mă gândesc la "acel loc" în care nu se putea ateriza cu avionul mic ci trebuia să călătoreşti cu barca cu motor cale de o zi în amonte de la Orinduik, printre copaci răsturnaţi şi anaconde. La graniţa dintre Guyana şi Brazilia.
 |
| Dinspre Orinduik în amonte... |
