4 kg...

M-am dus la pediatrie...copilul din patul 10 a murit, transfuzia a venit prea tarziu, era deshidratat si malnutrit...

Nu era de mirare ca Janna, asistenta care era pe tura nu era in toane foarte bune, sa ai asaceva pe timpul turei tale nu e chiar fain... Oh da si apoi imi spune ca are pe cineva nou...

M-am uitat pe pat si am vazut un copil cu ochii inca ne-stinsi, cu coastele foarte tare vizibile dar in miscare pentru ca respira. Avea un tub nasogastric cu un capat  lipit cu leocuplast pe frunte prin care tocmai primea lichide ca altfel nu era in stare sa inghita. Avea o branula, cum durerea mea i-au gasit o vena, nu stiu! Avea 3 ani si greutatea 4 kilograme, eu aproape ca atat aveam la nastere! Crezi ca era in stare sa mearga? Oare a mers vreodata?

Nu am sa postez nici o fotografie pentru ca e un suflet inca viu in putina carne si un pumn de oase si nu am sa folosesc nici o imagine menita sa fie folosita apoi pentru a viola constiinte sau a santaja inimi pentru a obtine fonduri care put.

Vreau doar sa stii ca s-a miscat si ca si-a intins mana, nu catre mine dar in directia mea si am luat mana in palma mea si desi nu a inteles nimic din ce am spus i-am dorit sa nu se lase acum dupa 3 ani de lupta pentru viata...
Si mai vreau sa stii ca pentru mine nu este emblema horror a africii, este un privilegiu sa fi tinut mana cuiva atat de slab si mic si totusi triumfator. Traiasca...Te rog...traiasca!

Una din zilele linistite

Eram in camera transformata in cabinet dentar in cadrul spitalului rural din Bere, Ciad. Deja tratasem cativa pacienti carora le-am facut extractii, cand la un moment dat mi se aseaza o femeie in varsta pe scaunul improvizat si imi arata un molar de care de fapt nu vroia sa scape ci langa el se aflau niste radacini in maxilar care ii provocau durere.