E ceva cu Africa... De ce mă cheama atât de irezistibil? Nu e casa mea dar mă simt acasă. Nu e pământul meu dar niciodata nu am avut pamant si oamenii de aici parca nici nu tin la el asa cum stiam de la batranii nostrii pretul său în sudoare sau sânge. Daca vrei pamant aici primesti pamant. Nu vreau pamant aici dar parca nici acasa nu mai am locul meu. Mai auzeam de la ai noștrii:” ...la noi în Germania” apoi  ”...la noi în Spania” și poate și altele... Îmi vine să zâmbesc. Aproape la fel  îmi vine să îi tratez și eu la rându-mi pe cei care vin cu mine prima dată cand eu sunt deja de-atâtea ori acasă în străinătățile îndepărtate  de locul nașterii mele. Oare cum ar suna să spun ”la noi în Africa” ? Ar fi aproximativ de râs...sunt prea palid să sune bine.

E adevărat, am inima împărțită pentru că mă atașez de locuri și mă atașez de oameni. Mă atașez de cei pe care echipa sau eu trebuie să îi tratez cu acea distanță medicală care te ține cu gândirea limpede de dragul reușitei actului medical. Acea secundă sau acel minut de lipsă de empatie pentru că vezi că doare și că trebuie și că  nu poți face nimic să nu doară chiar atunci. Imediat ce această pseudo-transă medicală dispare reapare acea privire când nu mai vezi bandajul copilului ci relaxarea că e mai bine și că s-ar juca. Acesta este momentul în care îți este mai drag. Ți-era drag de el și când a venit pentru că de-abea așteptai să îi faci ceva să fie mai bine dar ți-e și mai drag când vezi că e mai bine și te surprinzi dorindu-ți să nu mai aibă probleme dar apoi pleci și nu mai știi nimic... Mă trezesc din când în când dorind să mă întorc să-i văd pe fiecare, din America de Sud până în Nepal...

Acum Namibia. Nu mi-a trebuit mult să-mi fie dragi. Și copii și bătrâni de-opotrivă. Și vorba și gesturile. Și mersul și dansul. Și fițele și zdrențele.

Oamenii sunt foarte prietenoși și pașnici. Femeile sunt mai puțin abuzate decât în Ciad. Copii nu mor pe capete chiar ca în Ciad. Nu vreau să compar chiar totul cu ce am găsit în Ciad dar acolo am fost ultima data și a fost crunt uneori. Aici nu pare a fi chiar așa greu dar încă nu am văzut destul. Cu siguranță regiunea Caprivi nu spune tot despre Namibia cum nici Ciadul despre toată Africa.

Cerul ? Cerul e ca miezul de mango copt. Tocmai apune soarele...