Gurkha

A venit la noi cu o amuleta la gât. Îmbracata ceva mai colorat si mai frumos de cât celelalte femei, parea ca este ceva mai curata. Atunci când i-a venit rândul sa fie consultata , i-am aflat povestea. Amuleta de la gât avea menirea sa o protejeze. Nu se stie de ce dar a avut câteva avorturi spontane , ultimul cu 5 luni înainte sa ajunga în clinica noastra improvizata. Am fost fericit sa montez ecograful. Era din nou însarcinata iar noi eram foarte curiosi sa stim daca micutul care se dezvolta în pântecele ei este viu si întreg. Eram tare emotionat pentru ca pâna acum nu am avut un ecograf cu noi în misiune.



Cabinetul avea în dotare din partea gazdei o rogojina si un scaun de plastic. Am rugat-o pe pacienta noastra sa se întinda pe jos sa ne uitam la copilasul ei. Am fost toti surprinsi sa vedem ca micutul era viu si vioi, a fost primul ecograf pe care l-am facut, nu singur , cu ajutor din partea lui Robert. Puteam sa disting un capsor si din cand în când ceva care semana cu un piciorus, odata chiar mi s-a parut ca îl vad cu pumnul în dreptul gurii de parca si-ar fi bagat un deget în gura (vezi foto). Sper tare mult ca sarcina va decurge bine. Acesti oameni sunt vestitii Gurkha, au fost lupatorii cei mai de temut ai regelui, garda lui de corp. Au luptat în diferite situatii din care au beneficiat nu numai nepalezii ci si englezii si altii. Acum nu se mai bucura de popularitate, în regiunea lor nu se gasesc obiective turistice importante, prea multe organizatii nu se grabesc sa le ofere . Ne-am uitat în casele lor si amenajarea era destul de simpla. Pe jos pamânt, ferestrele si usile mici, bucataria neagra de funingine, focul se face fara horn, instalatie de apa absenta, un bec economic pentru ca paradoxal este electricitate. Patul un fel de masuta pe care se pune o rogojina, asta în cazul în care omul este un gospodar foarte bun si îsi poate permite daca nu rogojina se pune direct pe jos. Toata lumea de la parinti bunici si copii doarme pe jos. Mi s-a parut totusi simpatic gestul de a se descalta în pragul casei si de a intra desculti. Probabil ca nu din considerente de igiena se descaltau ci dintr-un fel respect pentru ca din punctul meu de vedere praful era la fel de gros atât afara cât si în casa. Viata poate deveni foarte grea când tot ceea ce este în jurul tau este acoperit de praf sau înecat în fum. Patologia pacientilor reflecta aceste conditii de viata si munca grea. Peste toate acestea se mai adauga igiena aproape inexistenta. Peisajul mi-a amintit foarte tare de Ruanda din cauza dealurilor înalte frumos terasate. Am mai vazut frecvent bananieri, trestie de zahar, orezarii, prin urmare oamenii sunt muncitori dar s-au dovedit a fi si prietenosi nici nu ai spune ca sunt niste luptatori feroce.