Este a 3-a zi în Nunthala... noaptea trecuta am avut ceva probleme digestive si am dormit foarte putin... Colegii mei sunt la clinica instalata a 2-a zi dupa sosirea noastra.
În prima zi am ajuns foarte istoviti iar pâna ne-am hotarât unde ne cazam timpul s-a scurs si lumina s-a stins repede în vale. Când esti înconjurat de dealuri mai înalte de 3000 m soarele se ascunde mult prea repede asa ca am amânat pe a 2-a zi vizita lui Pemba ( copilasul tratat de colegii mei în decembrie 2008). Ziua urmatoare a fost o zi în care ne-am amenajat cabinetele. Mâncarea noastra de amiaza a fost servita abia în jurul orei 16 si când sa plec sa îl caut pe Pemba a venit un tânar mai neobisnuit. Mi-a povestit ca a plecat acum 3 zile din Kathmandu deoarece fusese sunat ca mama lui se simte foarte rau. Nu am ezitat si am plecat împreuna cu Robert sa vedem despre ce este vorba...
Este a 3-a zi în Nunthala, ma simt ceva mai slabit dar înarmat cu o fotografie de-a mamei lui Pemba am plecat la drum.
Am aratat fotografia mai multor localnici care pe rând mi-au explicat gesticulând încotro sa o iau... La un moment dat am recunoscut casa iar lânga ea erau întinse niste hainute si agatati niste pantofiori. Sa fie ai lui? Nu am asteptat mult si pe carare a aparut o femeie mai în vârsta cu un copil în brate, semana tare, oare chiar el era? Da, el era si nu se schimbase prea mult, m-am apropiat de el si chiar acolo în bratele bunicii sale si-a împreunat mâinile sa ma salute. Nu stia nimeni engleza dar am aflat ca mama lui este în Kathmandu si e posibil sa apara într-una din zile. I-am înmânat fotografia cu mama lui si am cerut permisiunea sa îl fotografiez.
Iata-l, e bine, sanatos si pe capsorul lui nu mai este nici o urma a ceea cea i-a pus în pericol viata:
În prima zi am ajuns foarte istoviti iar pâna ne-am hotarât unde ne cazam timpul s-a scurs si lumina s-a stins repede în vale. Când esti înconjurat de dealuri mai înalte de 3000 m soarele se ascunde mult prea repede asa ca am amânat pe a 2-a zi vizita lui Pemba ( copilasul tratat de colegii mei în decembrie 2008). Ziua urmatoare a fost o zi în care ne-am amenajat cabinetele. Mâncarea noastra de amiaza a fost servita abia în jurul orei 16 si când sa plec sa îl caut pe Pemba a venit un tânar mai neobisnuit. Mi-a povestit ca a plecat acum 3 zile din Kathmandu deoarece fusese sunat ca mama lui se simte foarte rau. Nu am ezitat si am plecat împreuna cu Robert sa vedem despre ce este vorba...
Este a 3-a zi în Nunthala, ma simt ceva mai slabit dar înarmat cu o fotografie de-a mamei lui Pemba am plecat la drum.
Am aratat fotografia mai multor localnici care pe rând mi-au explicat gesticulând încotro sa o iau... La un moment dat am recunoscut casa iar lânga ea erau întinse niste hainute si agatati niste pantofiori. Sa fie ai lui? Nu am asteptat mult si pe carare a aparut o femeie mai în vârsta cu un copil în brate, semana tare, oare chiar el era? Da, el era si nu se schimbase prea mult, m-am apropiat de el si chiar acolo în bratele bunicii sale si-a împreunat mâinile sa ma salute. Nu stia nimeni engleza dar am aflat ca mama lui este în Kathmandu si e posibil sa apara într-una din zile. I-am înmânat fotografia cu mama lui si am cerut permisiunea sa îl fotografiez.
Iata-l, e bine, sanatos si pe capsorul lui nu mai este nici o urma a ceea cea i-a pus în pericol viata:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu